ChangetheChange

start with yourself

Archive for February 2009

time

leave a comment »

“Yesterday is history.  Tomorrow is mystery.  Today is a gift – that’s why it is called present.”

Master Oogway

Advertisements

Written by sabina alexandra

February 26, 2009 at 17:02

Posted in Change my days

26 februarie 2009

leave a comment »

Surpriza surprizelor, astazi am avut parte de continuarea penibilului moment de joia trecuta. Tinerii (care intre timp am aflat ca fac parte din asociatia  Provita Media) plini de viata si de idei au considerat ca este necesara inca o portie de educatie livrata la pachet cu un sos de obtuzitate si ignoranta.

Tema zilei de astazi a fost ‘avortul’ si ‘metodele contraceptive’. Discursul emotionant in care copiii erau numiti ‘bebei’, ovulul ‘sistem solar’ si spermatozoizii ‘nenorocitii aia’, nu putea fi prezentat fara niste imagini cu nou-nascuti, care mai de care mai parosi, solzosi si botiti. Imaginile au fost dispuse in ordine cronoliga inversa, de la varsta de 9 luni, pana la embrionul de cateva saptamani; slide-ul fiind intitulat ‘cum ne nastem’ si debutand cu o barza infricosatoare care impinge un carut (din care se intrevede capul unei creaturi si mai ciudate).

Inutil sa va expun aberatiile debitate de catre cei doi avand in vedere faptul ca ni s-a oferit un suport scris din care imi voi permite sa pastisez cateva fragmente uluitoare:

” Nu cred ca in mileniul 3 ne putem pastra curati inaintea lui Dumnezeu, marturisea o tanara in 14 februarie, alaturi de alti 31.337 de tineri care au simtit ca sarbatoarea catolica a Sfantului Valentin poate fi inteleasa si in alt mod, spiritual, superior. Acesti adolescenti au dovedit prin fapta lor ca internetul si Sf Valentin nu sunt nicidecum motivatii pentru destrabalare si casatorii de-o noapte. Site-ul ‘True Love Waits’ pune in legatura spirituala mii de tineri din lumea intreaga care impartasesc acelasi crez: ‘avand convingerea ca adevarata iubire asteapta, fac un legamant fata de mine insumi, de familia mea, prietenii mei si viitoarea mea partenera de viata, pentru copiii pe care ii vom avea, sa traiesc in abstinenta sexuala de acum si pana cand voi intra intr-o relatie de casnicie in armonie cu invatatura Bisericii.’

Teologul Danion Vasile spunea ca articolele despre viata sexuala a tinerilor au mare succes pentru ca ele reflecta hobby-urile cititorilor.

Multi tineri sunt dominati de pofta trupeasca. E o realitate. Ce-ar trebui sa le spun acestora? Sa-si implineasca poftele sau sa recurga la masturbare? In niciun caz! Cand este vorba de un pacat capital, nu poti face rabat de la invatatura morala.

Nu pot trai in castitate, spun de obicei baietii. Si fetele ii cred pe cuvant. Cu siguranta, daca au interes sporit spre pornografie, carti si reviste cu continut erotic nu vor putea trai in castitate. Daca fata poate trai in curatie, o poate face si baiatul.

Daca stii ca fata e cu principii, cuminte, credincioasa, delicata, gospodina e OK. Viata intima nu-ti va spune mare lucru despre ea. Daca pana atunci n-ai aflat ce trebuia sa aflii, nici ca vei afla. Asa zisa nepotrivire sexuala este un mit.

Ati observat ca unele parfumuri nu se incearca, iar daca se incearca nu se mai pun la vanzare, exista asa numitul tester. Unii n-au nevoie de tester, atunci cand produsul este al unei firme serioase, cu tinuta, esti convins ca e the best.

Tinerii cred adesea ca sexul le aduce fericire, dragistea, siguranta, maturitate ..iata cateva lucruri care nu sunt spuse tinerilor:

1. Sunteti exploatati! Mass media vorbeste numai despre sex, sex si iar sex prezentandu-l ca pe un lucru obisnuit. Problema este ca atunci cand incepeti aceasta activitate este greu sa va opriti. Sexul poate deveni o obisnuinta. Nu va lasati prinsi in cursa. Informatiile privind educatia sexuala furnizate de mass media sunt extrem de utile industriei sexului care produce filme pornografice, clinicilor de avort , sex-shopurilor, producatorilor de prezervative.

2.Contraceptia este o afacere de proportii uriase! O pilula odinara sau steriletul distrug viata umana. Mai multa contraceptie insemna mai multe sarcini neplanificate. Contraceptia disponibila de-a gata si gratuit a incurajat activitatea sexuala in special printre tineri. 

3. Sex protejat? Nu exista! In momentul in care iti incepi activitatea secuala incep si problemele. Prezervativul nu ofera multa protectie impotriva bolilor, in schimb, prin incurajarea vietii sexuale, lucrurile se pot agrava. Pilulele nu ofera deloc protectie.

Guvernul si cei care incurajeaza planificare familiala obisnuiesc sa vorbeasca despre ‘safe sex’. Asemenea lucru nu exista. Sexul le poate periclita tinerilor grav sanatatea, daca ei nu-si pastreaza castitatea.

 

Desi informatia cu privire la metodele contraceptive exista din belsug, desi in scoli s-au intreprins actiuni de educare sexuala, rata avorturilor este foarter ridicata, cel putin in Romania. Si cu toate acestea vii si le spui tinerilor sa nu foloseasca metode contraceptive bazandu-te pe faptul ca ei nu vor face sex?! 

Este inadmisibil ca acesti oameni sa fie liberi sa isi expuna teoriile stupide in fata adolescentilor, cu acordul profesorilor, a directiunii sau a cui autorizeaza astfel de ore educative. 

Dar in realitate, inafara de noi, cei prezenti in sala de curs, nimeni nu stie ce se petrece. Pentru ca pe nimeni nu intereseaza. Dupa deviza ca elevul este doar parte componenta, ba mai mult, un factor greu de suportat in peisajul scolar, de ce ar conta cine si in ce mod se ocupa de educarea lui. Doar diploma de bac conteaza, nu tanarul indobitocit si confuz care isi incepe viata fara sa aiba habar pe unde sa o apuce.

Sunt foarte curioasa ce va urma joia viitoare, insa aceasta aberatie nu poate continua!

Written by sabina alexandra

February 26, 2009 at 16:55

Posted in Change my days

lost

with 3 comments

Ma trezesc la ora 6. Defapt ma trezeste Jason Mraz cu al sau “I am yours”. Cobor cu greu din pat, ajung la baie si ma sprijin cateva secunde de marginea chiuvetei. Am o stare de ameteala si de greata. In timp ce imi frec dintii cu periuta observ ca barbia imi tremura ca atunci cand eram copil si cineva ma certa. Imi dau cu apa rece rece pe fata in speranta ca as putea spala si tristetea.

Afara din bloc. Gri. Atat de mult gri ca ma dor ochii. O pata de roz se contureaza in Elle pe care mi-o cumpar de la chiosc.

Strivita de oameni care se uita oribil unii la altii si care par a fi storsi de orice sentiment bun tin aproape lipita de frunte revista. Bucurenci si Tom Wilson imi aduc un zambet pe buze. Ca in fiecare luna. 

In cele 10 minute de la Romana pana la scoala in Icoanei incerc sa privesc numai in sus, sa ma concentrez asupra lucrurilor pe care le am de facut si sa respir adanc. Cat pot eu de adanc. Dar cand ajung la coltul strazii, respiratia mi se opreste. Simt goluri in stomac si capul imi vajaie.

Patru ani din viata mea de-a lungul carora aproape in fiecare dimineata (exceptand sambetele, duminicile si vacantele) am avut aceleasi senzatii, aclasi sentiment de neputinta de frustrare si de durere. Durere ca sunt fortata sa petrec 8 ore intr-un loc in care timpul nu trece. Sta amortit pe loc si daca privesc pe geam, acolo totul se deruleaza cu alta viteza, mult mai mare.

Durere ca oamenii din jurul meu sunt atat de indiferenti, reci, speriati, lipsiti de vlaga si urati. Nu doar profesorii care si-au transferat meseria din incinta scolii in cea a apartamentelor lor unde aduna cat mai multi elevi pentru ca apoi sa ceara marire de salariu. Ci si elevii, tinerii, generatia noua si plina de energie, cu o minte deschisa si care se bucura de democratie. Cei care nu incearca nici macar pentru o secunda sa fie diferiti, sa ridice un gunoi de pe jos sau sa militeze pentru propriile drepturi.

Uniformizare! Cuvantul preferat, atat de prima categorie cat si de cea de-a doua. Sa nu care cumva sa depasesti linia caietului in incercarea de a desena bastonasul perfect, sa nu intrebi acolo unde nu intelegi, sa nu ai o parere diferita fata de cea a lui Maiorescu, Calinescu sau alt -escu, sa nu incerci sa gandesti cu propria minte, sa interpretezi o poezie chiar daca ai aproape 19 ani si termini un liceu cu profil filologic. Orice s-ar intampla, ramai in banca ta, randul de la geam, si vegeteaza. Simte cum tot avantul din tine se evapora, cum ideile si energia iti ies pe nas si pe urechi.

Dar nu care cumva sa te miri atunci cand la ora 15, ajuns acasa,esti mort de oboseala desi nu ai facut NIMIC toata ziua. Plictiseala a avut grija sa-ti rapeasca toate resursele. 

Sa zaci in banca citind Elle si numarand zilele din calendar? Sa iti vina sa vomiti in fiecare dimineata? Sa incerci sa dai o alta interpretare simbolului lunii decat acelasi vesnic rasuflat “cadru oniric” din toate poeziile studiate? Sa fii dat afara de la ora de literatura universala pentru ca lecturai Hesse pe genunchi in loc sa acorzi atentie aberatiilor indrugate de o profesoara care nu a citit nimic inafara de prefetele unor carti de duzina? Sa nu fii incurajat NICIODATA sa gandesti?

Raspunsul este DA! Asa este la scoala. Asa suntem educati. Iar cand vine clasa a 12-a si toti tinerii sunt intrebati ce vor sa faca mai departe, mare e consternarea domnilor profesori ca “copiii astia habar nu au ce vor de la viata”!

Pai cum ar putea sa aiba habar, cand nu li s-a oferit nicio perspectiva?!  Cand nu sunt educati, antrenati, pregatiti, instruiti sa iasa in lume, sa descopere, sa caute, sa incerce. 

Singurul lucru care conteaza este sa ia BACUL. Marele bac, de o inutilitate inimaginabila, fara de care culmea, nu poti face aprope nimic, cu care, culmea, esti somer.

Pentru nicio secunda insa nimeni nu se gandeste sa adopte un sistem cinstit, corect si normal de admitere in facultati. Ca la noi oricine intra si termina facultatea este deja o lege. 

” ‘Na prof’soaraaaaaaaa, io n-am chef sa ma enervez din cauza la prostii astia da baieti, claaaaar???” este replica pe care o aud de cateva ori pe saptaman de la o viitoare studenta, probabil la ASE, ca normal, daca termini ASE, faci afaceri, bani, succes, si te-ai scos.

Dar cu restul? Cu restul ce se intampla? Cu cei care isi doresc putin mai mult. Se abrutizeaza langa majoritate? Se refugiaza in ignoranta? Renunta? Isi vad de drumul lor?

Sau pur si simplu taie cate o zi din calendar pana in momentul in care vor putea lipi un post-it la avizierul cu lucruri pierdute…”pierdut patru ani in acest liceu”.

Written by sabina alexandra

February 24, 2009 at 20:05

Posted in Change my days

19 februarie 2009

with one comment

Intru in clasa putin dupa ora 8. In locul profesoarei de religie, la catedra se afla doi tineri inarmati cu un laptop si un videoproiector. Ma asez in banca pregatita pentru vreo prezentare a unei facultati din cine stie ce loc uitat de lume Dar, surpriza,cei doi sunt aici  sa ne vorbeasca despre realtiile dintre tineri. 

Urmeaza o ora intreaga, 60 de minute, in care am senzatia ca ceea ce vad si aud este ireal. Tema discutiei nu este catusi de putin ‘relatiile dintre tineri’, acesta constituind doar un pretext. Apeland la diverse mijloace de persuasiune, fata si baiatul care nu par sa aiba mai mult de 23-24 de ani, ne vorbesc intr-un mod agresiv, violent despre cat de GRESIT este sa facem/dorim sa facem/sa ne gandim la SEX.

Incep prin a delimita foarte clar dragostea si sentimentele de sex, prin a incerca sa ne convinga de faptul ca un om intelectual nu are nevoie de asemenea ‘placeri animalice’, ca mass-media ne influenteaza deformand adevarul: sexul nu este romantic sau frumos, ci din contra penibil si plictisitor.

Fata deseneaza o inimioara pe tabla, apoi traseaza sageti si scrie :incredere, compasiune, intelegere, respect, iubire etc. Iar langa, o inimioara taiata si odiosul  cuvant SEX langa. Pentru nicio secunda insa nu pronunta cuvantul ‘sex’ sau ‘sexualitate’ ci se refera la ele ca la ‘chestiile alea’. Exemplul personal nu lipseste: ‘Sa stiti ca si eu am un iubit de un an, dar nu va imaginati ca am facut chestia aia!’

Vine randul baiatului : ‘ De ce sa faci sex cand poti discuta despre Egiptul antic?’ Incerc sa glumesc propunandu-i sa le faca pe amandoua in acelasi timp. Priviri ucigatoare intoarse spre mine.

Ajungem la subiectul casatorie. Cadem cu totii de acord ca un act nu certifica iubirea sau prietenia dintre doi oameni. Dar asta nu pentru ca asa este firesc, ci pentru ca TREBUIE sa fii prieten cu un/o  baiat/fata pana iti demonstreaza ca te iubeste, apoi sa te casatoresti, si in final sa faci ‘chestia aia’ in scopul procrearii!

Incercare esuata de a le  explica ca sa te casatoresti fara sa fi facut sex implica un risc destul de mare avand in vedere faptul ca sexul este un element foarte important intr-o relatie. De ce? Pentru ca poti descoperi o incompatibilitate peste care sa nu se poata trece, iar asta ar duce automat la distrugerea casniciei si ar naste frustrari. 

‘FRUSTRARI’? aproape ca rage baiatul! ‘Dar asta este culmea, ce frustrari ar putea sa aiba un barbat?’

Raman fara cuvinte si ma holbez la fata lui schimonosita rugandu-ma la Dumnezeu ca ceea ce vad sa nu fie adevarat.

Pe ecran, apare un slide cu o lista lunga ce contine motivele pentru care tinerii aleg sa faca ‘chestia’: dorinta de a se razbuna pe parinti, presiunea baiatului, presiunea anturajului, drogurile, lipsa educatiei, curiozitatea etc. Totul este insotit de un desen cu creierul unui baiat atunci cand a consumat heroina. Ne este explicat ca acelasi lucru se intampla si cand face sex. Fetele sunt atentionate ca doar din cauza baietilor se poate ajunge la sex, ei fiind cei care nu pot trai fara acest lucru rusinos. ( ah porcii!)

Nu suntem iertati nici de lista cu motivele pentru care ar trebui sa asteptam (pana cand?): respectul fata de noi insine, dorinta de a-i dovedi celuilalt ca il iubim, riscul de a contacta boli sau eventuale sarcini nedorite, cancerul, moartea???, faptul ca sexul provoaca dependenta!!!!, si nu in ultimul rand dragostea fata de DUMNEZEU.

Ultimul argument ma face sa ma infior si nu stiu daca sa incerc sa-i dau afara din clasa ori sa ma prefac ca nu vad si nu aud.

Faptul ca tocmai de catre Dumnezeu am fost lasati astfel presupun ca nu are nicio relevanta.

Cei doi continua sa debiteze tot felul de aberatii legate de faptul ca aspectul fizic nu conteaza si ca putem sa avem oricate cosuri, s a nu ne spalam si sa purtam un singur tricou toata viata ca doar deh, cine ne iubeste ne iubeste si asa iar pentru acea persoana suntem cei mai frumosi din lume.

Punctul culminant soseste: un scurt film de cateva minute,  avand drept coloana sonora o melodie obositoare de Elvis Presley,in care  mai multe persoane intra pe rand intr-o baie si se spala pe dinti, isi curata unghiile, isi aranjeaza sprancenele sau se piaptana la subrat cu aceeasi periuta de dinti. 

Starea de greata provocata este amplificata de elucidarea misteriosului sens al filmului printr-o fraza ce apare la sfarsit : ‘Atunci cand faceti sex cu cineva, faceti defapt sex cu toate persoanele cu care acesta a facut-o anterior!’

Extrem de patrunsi de gravitatea situatiei, cei doi isi strang in tacere lucrurile si parasesc sala indemnandu-ne inca o data la o viata concentrata pe sufletul nostru.

Cei in varsta nu ii inteleg pe tineri? Generation gap? Gandire libera? Secolul 21?

Avand in vedere ca aceasta discutie cu rol educativ a avut loc astazi, 19 februarie 2009 in Scoala centrala din Bucuresti, indemn pe toata lumea sa reflecteze un pic si sa se gandeasca foarte bine atunci cand se bazeaza pe educatia primita de copii/adolescenti/tineri in scolile din Romania. 

Schimbarea necesara in sistemul educational ne striga din toti rarunchii, nimeni nu aude?!

Written by sabina alexandra

February 19, 2009 at 16:19

Posted in Change my days

Despre tradare si alti demoni

leave a comment »

Tradarea este adevarul fardat pe intuneric, spunea Valeria Mahok; si mare dreptate avea. Mai trist este insa ca noua, oamenilor, ne plac la nebunie si fardul si intunericul; iar daca ar fi sa privim inapoi, cu totii ne dadeam in vant dupa jocul de-a v-ati ascunselea!

Stim sa ne oprim? Avem capacitatea de a distinge limita inainte de a o fi trecut si de a fi pierdut trenul de intoarcere?

Ma intreb adesea cati dintre noi au curajul sa lase trusa de machiaj neatinsa o zi intreaga, sa incerce sa faca fata vietii fara umbrele si creme de protectie. Cati dintre noi le permit celorlalti sa-i vada in toata imperfectiunea lor, cu toate neajunsurile sau purtand cel mai vechi tricou. Cati au curajul sa-si asume victoriile, succesul si fericirea fara teama de a-i frustra pe ratati.

Daca iubim, adevarul devine inposibil de verbalizat sau exteriorizat. Trebuie sa ramanem stoici, sa nu lasam pentru nicio secunda sa se intrevada sufletul nostru plin, emotia sau ceea ce noi numim SLABICIUNEA. Ne protejam de o eventuala deceptie sau de noi insine? De ironia faptului ca nu putem detine controlul absolut oricat ne-am stradui, ori de teama de a ne fi inselat? Cine ar putea sa invete sa traiasca si sa accepte ca a gresit si ca o va face de un milion de ori, doar nu un om.

Si atunci ne ramane tradarea, cea mai colorata dintre masti. Pe care o prindem cu un elastic subtire si transparent dupa urechi. Ne punem aceasta masca pentru ca ne este foarte frica sa distrugem imaginea pe care noi credem ca ne-am facut-o in fata celorlati. Dar defapt, imaginea acea nu are nicio legatura cu noi, ci cu ceea ce altcineva si-a dorit sa fim. Este continua proiectare de idealuri in cel din fata ta, eterna lipsa de curaj in a refuza sa iubesti un om care nu-ti place.

Iar tradarea..este de mii de ori mai usor de suportat decat adevarul. Pentru ca de fiecare data, cel condamnat va fi tradatorul, iar astfel ego-ul nostru ramane intact, ba mai mult, se poate mandri cu “experiente initiatice”.

Atunci cand o sa asteptati singuri, cu cina pregatita si demult racita, sau in pat, cu urechile ciulite la fiecare zgomot de pe scara, ori atunci cand veti simti priviri ezitante si raspunsuri evazive, parfum strain pe camasa si fastaceli adolescentine, aveti curajul de a cere sa auziti ca nu sunteti iubiti, doriti sau ca plictiseala a luat locul declaratiilor inflacarate, a euforiei si a noptilor care zboara prea repede. Nu preferati intreg tubul de fond de ten care manjeste tot ce este mai frumos in noi.

Avem darul vorbirii, si ne folosim de el in toate scopurile, mai putin in cel de a stabili o legatura, de a ne conecta eul nostru in toata usuratatea lui la eul celui care ne priveste in ochi si incearca sa ghiceasca.

Asumandu-ne riscul ca am putea pierde, (desi  nu avem nimic de pierdut, decat viata insasi pe care oricum o pierdem la un moment dat) ca am putea parea slabi, penibili, patetici, nebuni sau stupizi, ar fi mult mai greu, dar mai frumos sa fim cruzi. Si sa spunem adevarul.

Written by sabina alexandra

February 12, 2009 at 19:15

Posted in Change my days

I love Beigbeder

leave a comment »

Pentru: “Exista o zona de vag artistic intre celibatul depresiv si casatoria plictisitoare: sa o numim fericire.”

Si nu numai.

Written by sabina alexandra

February 12, 2009 at 18:30

Posted in Change my days

Words of wisdom

with one comment

“Aceasta-i deosebirea dintre oameni si zei. Zeii se pot transforma singuri, pe oameni insa doar altcineva ii poate schimba.”

Written by sabina alexandra

February 12, 2009 at 18:28

Posted in Change my days