ChangetheChange

start with yourself

Archive for September 2009

But it’s hard to stay mad, when there’s so much beauty in the world.

with 2 comments

” I had always heard your entire life flashes in front of your eyes the second before you die. First of all, that one second isn’t a second at all, it stretches forever, like an ocean of time….for me, it was lying on my back at Boy Scout Camp, watching falling stars…and yellow leaves, from the maple trees that lined our street…Or my grandmother’s hands, and the way her skin seemed like paper…and the first time I saw my cousin Tony’s brand new Firebird. And Janie…and Janie. And…Carolyn. I guess I could be really pissed off about what happened to me…but it’s hard to stay mad, when there’s so much beauty in the world. Sometimes I feel like I’m seeing it all at once, and it’s too much, my heart fills up like a balloon that’s about to burst…and then I remember to relax, and stop trying to hold on to it, and then it flows through me like rain. And I can’t feel anything but gratitude for every single moment of my stupid little life… You have no idea what I’m talking about, I’m sure. But don’t worry… You will someday. ”

Am multe citate preferate, carti sau filme de care imi amintesc uneori. Nu o data mi-am spus ca mi-ar placea ca viata sa fie ca in filme. Ironia este ca ele sunt ispirate din viata. Din “stupida si mica ” noastra viata, care de cele mai multe ori ni se pare plictisitoare, comuna, banala si lipsita de importanta. Dar este cel mai important lucru pe care il avem. Si cu toate acestea, eu uit. Uit si ma supar, uit si stau bosumflata, uit si ma incrunt, nu ma bucur, pierd timpul, sau nu multumesc.  Uit ca trebuie sa fiu senina si sa zambesc, sa infrunt cu optimism si curaj toate obstacolele, uit ca nu trebuie sa astept nimic de la cei din jur. Partea aceasta este cea mai dificila. Desi am inteles faptul ca suntem singurii in masura de a ne “procura” fericirea, inca gasesc ca este mult mai usor sa arunc aceasta responsabilitate pe umerii celor din jur . Astept ca ei sa imi ofere motive sa zambesc, sa imi acorde atentie si sa ma iubeasca. Dar nu oricum, ci asa si cat vreau eu. O cantitate care creste din ce in ce mai mult si care nu imi este suficienta niciodata. Nu pot sa ma multumesc cu putin si devin lacoma. Nu stiu inca daca excesul de atentie sau de iubire poate provoca reactii neplacuta, ca atunci cand mananci prea mult, dar daca as fi o fiinta intelepta, precum filosofii, m-as hrani doar cu apa, soare si aer.

Cea mai mare frica a mea este sa ajung batrana si sa nu fi inteles nimic din viata.  Sa fi trait ca o frunza purtata de vant in toate directiile, incapabila sa preia controlul si care la final se ofileste si moare intr-un colt.  Sa fi iubit prea putin si sa fi vrut prea mult. Mai mult nu este niciodata suficient, si de aceea in unele momente, ma opresc. Respir adanc, privesc in jurul meru si incerc sa fiu cu adevarat recunoscatoare pentru ceea ce am primit. Incerc sa alung temerile, problemele care in realitate nu exista si gandurile urate.  Este ca atunci cand ai un cosmar, te trezesti, si simti cum sufletul iti zburda de fericire ca fost doar un vis.  Sau ca atunci cand ceav bun si frumos ti se intampla si ai senzatia ca orice este posibil. Si totul este defapt o senzatie, o perceptie a lumii in care ne pierdem si care pentru fiecare dintre noi capata alte intelesuri.

Este atat de greu sa accept ca desi privim aceeasi floare, pentru mine este cel mai minunat lucru pe care l-am vazut vreodata, iar pentru tine este doar o planta lipsita de stralucire. Este atat de greu sa cer, cand astept ca ceilalti sa ghiceasca ceea ce imi doresc, este atat de greu nu compar oamenii in permanenta cu mine si sa spun “eu nu as fi facut niciodata asta”. Dar cel mai greu este sa ii vad, sa ii inteleg si sa-i iubesc fara sa filtrez totul prin sufletul meu egoist si infometat.  Si de accea uneori trisez si spun ca mi-e frica.

Written by sabina alexandra

September 24, 2009 at 23:47

Posted in Change my days

I couldn’t help but wonder: in a gravity-free world of “anything goes,” what constitutes cheating?

with one comment

Miranda, the bright one, spune la un moment dat ca nu actul de a insela in sine este ceea ce ii provaca durere, ci tradarea (“the behind my back part)”. Am scris acum ceva timp despre tradare si poate ca ar mai fi multe de spus, dar pentru a raspunde la intrebarea de mai sus, este necesara o auto evaluare. Fiecare dintre noi se ghideaza dupa anumite idei, concepte, isi impune propriile limite si este dispus sa faca sau nu compromisuri. Desi ne place sa credem ca suntem liberi si incercam sa ne indeletnicim doar cu lucrurile care ne plac, este imposibil sa realizam acest lucru in permanenta. Viata noastra constituie un lung sir de marunte compromisuri, menite in definitv sa ne distraga atentia de la partile negative si de la adevaratele tragedii.

Oamenii se tem de compromisurile in relatii, dar eu cred ca ele exista cu sau fara voia noastra, secretul constand in a nu transforma relatia insasi intr-un compromis. Revenind la libertate, noi suntem cei care acceptam pana in ce punct “inchidem ochii”. Libertatea este insa si cea care ne indeamna oare la tradare? “A insela” mi se pare o expresie puerila si usor stupida, dar suna mai putin violent decat sinonimele ei, tradarea sau minciuna. In ce consta? Pentru mine raspunsul este foarte usor: in orice lucru pe care tu il faci stiind ca mie imi displace sau ca mi-ar putea provoca suferinta si in orice gest pe care l-ai facut si simti nevoia sa mi-l ascunzi, sau nu poti sa mi-l marturisesti.

“A insela” este atunci cand intervin mastile. Cand ma mangai sau imi strangi mana si simt vinovatie in atingerea ta. Atunci cand fericirea izvorata din dragoste si bucurie simpla se transforma intr-un efort de a nu scoate la iveala faptul ca gandurile tale se indreapta in alta parte.  Tristetea provocata este la fel de mare indiferent de modalitate prin care un om tradeaza, si asta pentru ca oricat de bine devzoltata ar fi capacitatea noastra de a disimula sau de a minti, atunci cand prezenta celui de langa tine este doar fizica, lipsa nu se poate strecura neobservata.

Din pacate ma intorc intr-un loc de unde pornesc de fiecare data: alegerile pe care le facem. Totul se rezuma la ele si de cele mai multe ori regretele care urmeaza sunt consecinta faptului ca am ales intr-un anumit fel. Puteam alege diferit si atunci viata ne-ar fi purtat pe alta cararea, ne-ar fi aratat alte posibilitati, iar noi am fi putut fi mai fericiti sau mai nefericiti, in functie de acea alegerea care nu s-a materializat niciodata. Dar cum nu este intelept sa traim in trecut, ci trebuie sa fructificam cat mai mult clipa prezenta, alegerea poate sa nu fie intotdeauna cea mai potrivita, dar poate sa tina cont de cat mai multe elemente. Suntem fiinte egoiste si ne intereseaza mai mult decat orice propriul bine si fericirea proprie, dar asa cum spunea Aristotel, singuratatea este pentru un zeu ori pentru o fiinta degradata. Iar pentru a nu fi singur, trebuie sa tii cont si de binele celui de langa. Nu putem sa ne transformam in bunul samaritean, dar putem sa ne gandim la noi dintr-o alta perspectiva: nu la cata fericire imi provoaca alegerea x in momentul dat, ci la sentimentele care m-ar incerca daca cel de langa mine s-ar gandi la randu-i doar la prima varianta.

Pentru a incheia pe un ton cat mai vesel, iata ce spun si altii despre “a insela” :

“I was thrown out of college for cheating on the metaphysics exam; I looked into the soul of the boy sitting next to me” (Woody Allen)

Written by sabina alexandra

September 4, 2009 at 22:31

Posted in Sex and the change