ChangetheChange

start with yourself

But it’s hard to stay mad, when there’s so much beauty in the world.

with 2 comments

” I had always heard your entire life flashes in front of your eyes the second before you die. First of all, that one second isn’t a second at all, it stretches forever, like an ocean of time….for me, it was lying on my back at Boy Scout Camp, watching falling stars…and yellow leaves, from the maple trees that lined our street…Or my grandmother’s hands, and the way her skin seemed like paper…and the first time I saw my cousin Tony’s brand new Firebird. And Janie…and Janie. And…Carolyn. I guess I could be really pissed off about what happened to me…but it’s hard to stay mad, when there’s so much beauty in the world. Sometimes I feel like I’m seeing it all at once, and it’s too much, my heart fills up like a balloon that’s about to burst…and then I remember to relax, and stop trying to hold on to it, and then it flows through me like rain. And I can’t feel anything but gratitude for every single moment of my stupid little life… You have no idea what I’m talking about, I’m sure. But don’t worry… You will someday. ”

Am multe citate preferate, carti sau filme de care imi amintesc uneori. Nu o data mi-am spus ca mi-ar placea ca viata sa fie ca in filme. Ironia este ca ele sunt ispirate din viata. Din “stupida si mica ” noastra viata, care de cele mai multe ori ni se pare plictisitoare, comuna, banala si lipsita de importanta. Dar este cel mai important lucru pe care il avem. Si cu toate acestea, eu uit. Uit si ma supar, uit si stau bosumflata, uit si ma incrunt, nu ma bucur, pierd timpul, sau nu multumesc.  Uit ca trebuie sa fiu senina si sa zambesc, sa infrunt cu optimism si curaj toate obstacolele, uit ca nu trebuie sa astept nimic de la cei din jur. Partea aceasta este cea mai dificila. Desi am inteles faptul ca suntem singurii in masura de a ne “procura” fericirea, inca gasesc ca este mult mai usor sa arunc aceasta responsabilitate pe umerii celor din jur . Astept ca ei sa imi ofere motive sa zambesc, sa imi acorde atentie si sa ma iubeasca. Dar nu oricum, ci asa si cat vreau eu. O cantitate care creste din ce in ce mai mult si care nu imi este suficienta niciodata. Nu pot sa ma multumesc cu putin si devin lacoma. Nu stiu inca daca excesul de atentie sau de iubire poate provoca reactii neplacuta, ca atunci cand mananci prea mult, dar daca as fi o fiinta intelepta, precum filosofii, m-as hrani doar cu apa, soare si aer.

Cea mai mare frica a mea este sa ajung batrana si sa nu fi inteles nimic din viata.  Sa fi trait ca o frunza purtata de vant in toate directiile, incapabila sa preia controlul si care la final se ofileste si moare intr-un colt.  Sa fi iubit prea putin si sa fi vrut prea mult. Mai mult nu este niciodata suficient, si de aceea in unele momente, ma opresc. Respir adanc, privesc in jurul meru si incerc sa fiu cu adevarat recunoscatoare pentru ceea ce am primit. Incerc sa alung temerile, problemele care in realitate nu exista si gandurile urate.  Este ca atunci cand ai un cosmar, te trezesti, si simti cum sufletul iti zburda de fericire ca fost doar un vis.  Sau ca atunci cand ceav bun si frumos ti se intampla si ai senzatia ca orice este posibil. Si totul este defapt o senzatie, o perceptie a lumii in care ne pierdem si care pentru fiecare dintre noi capata alte intelesuri.

Este atat de greu sa accept ca desi privim aceeasi floare, pentru mine este cel mai minunat lucru pe care l-am vazut vreodata, iar pentru tine este doar o planta lipsita de stralucire. Este atat de greu sa cer, cand astept ca ceilalti sa ghiceasca ceea ce imi doresc, este atat de greu nu compar oamenii in permanenta cu mine si sa spun “eu nu as fi facut niciodata asta”. Dar cel mai greu este sa ii vad, sa ii inteleg si sa-i iubesc fara sa filtrez totul prin sufletul meu egoist si infometat.  Si de accea uneori trisez si spun ca mi-e frica.

Advertisements

Written by sabina alexandra

September 24, 2009 at 23:47

Posted in Change my days

2 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. Unul din lucrurile cele mai frumoase de pe acest pămant este să întâlneşti un om care iubeşte viaţa şi exprimă frumuseţea vieţii prin zâmbetul oferit chiar unei persoane necunoscute, atitudinea pozitivă atunci când ceva rău i s-a întâmplat, ajutorul oferit cuiva în nevoie chiar fară să+i fi cerut asta…for me this is a true human being

    tudmar

    October 3, 2009 at 15:36

  2. Cuvintele tale au fost pentru mine ca un dus foarte rece, greu de suportat dar dupa care te simti extraordinar de bine. Spui ca trebuie sa fii mereu senina si optimista, indraznesc sa remarc: nu TREBUIE dar AR FI BINE. E greu sa nu astepti nimic de la cei din jur, dar de asemenea , ar fi preferabil sa o faci cat mai putin. Excesul de mancare/dragoste, atentie?
    Draguta comparatie. Dar stii, consumul nostru poate fi excesiv. Doar el ne poate provoca tulburari ulterioare. Nimeni nu ne baga pe gat cu forta. Noi consumam. Si cred ca mai conteaza cum o facem. Pe nerasuflate sau incet, mestecand cu grija si acordand timp si ambianta.
    Despre final. Nu uneori ci mereu iti e si iti va fi frica. Dar pentru ca ai intels deja care este originea acestei frici, nu exista nici o sansa sa ajungi batrana ce se ofileste in colt fara sa fii inteles nimic. Esti foarte frumoasa, Sabina. Esti un om frumos! Hraneste-te cu apa, soare si aer pana te transformi in apa , soare si aer.

    teodora poptean

    October 13, 2009 at 12:19


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: