ChangetheChange

start with yourself

Iaurt, mere, dragoste

with 2 comments

De fiecare data cand sunt la cumparaturi, verific extrem de atent data de expirare a produselor pe care le asez apoi in cos. Iaurt, salata, fructe, paine, toate au o viata destul de scurta. Cateva zile si apoi aterizeaza in cosul de gunoi. De foarte putine ori mi s-a intamplat sa reusesc sa ma incadrez in acel termen.

Si cu atat mai putin am reusit sa nu ajung la data de expirare a relatiilor. M-am intrebat de nenumarate ori ce termen de valabilitate are dragostea. Cat de repede trebuia consumata ca sa nu isi piarda prospetimea, savoarea sau gustul. Unele rezista mai mult, altele mai putin. Si atunci, care sunt conservantii utilizati pentru prelungirea vietii unei relatii? Cred ca nu voi putea gasi niciodata raspunsul acestei intrebari, pentru ca prin analogie, ca si laptele, carnea sau ciocolata, fiecare “vine” cu o data inscriptionata pe ambalaj. Sau, mai bine spus, noi suntem cei care imprimam data.

Trei zile, doua saptamani, noua luni, sase ani, o viata. Sunt cateva exemple care au un singur lucru in comun : se indreapta, cu pasi mai repezi sau mai domoli, catre un final.  Un final nesurprizator, firesc, as indrazi sa afirm, a carui aparitie se datoreaza in majoritatea cazurilor lacomiei noastre.  Cand ne indragostim, si Universul se opreste in loc pentru noi, atunci cand incetam sa privim lumea ca pe o realitate palpabila, ci ca pe ceva creat de mana noastra, proiectat dupa bunul plac, uitam de notiunea de timp. Am vrea sa-l comprimam pe tot intr-o singura clipa, sa il pacalim, sau il igoram cu desavarsire, ne prefacem ca nu exista.

Tot ceea ce conteaza suntem noi si fiinta asupra careia se revarsa toata dragostea noastra. Fiinta de al carui zambet nu ne mai putem satura, ale carei buze le-am putea saruta neincetat, al carei suflet vrem sa-l absoarbem in al nostru si sa ne ascundem impreuna, undeva, sub mare sau pe un varf de munte, feriti de privirile celorlalti. Atunci vrem sa cunoastem totul, sa petrecem fiecare secunda alaturi de acel om fara de care viata nu mai are culoare. Traim in ceata si ameteala pana cand ceasul bate ora la care ne strangem in mare graba lucrurile si fugim catre un loc in care tot ceea ce a fost haos peste zi, capata dintr-o data sens, se lumineaza.

Iar celalalt, este perfect, incantator, iar toate obiceiurile lui ne amuza. Pana intr-o zi cand felul in care musca din mar, ticurile verbale, aceleasi povesti pe care le spune la orice iesire in oras, obsesiile, fobiile, plescaitul, scarpinatul, devin de nesuportat. Lucrurile rostite ori nerostite, furia, sunt acumulate si clocotesc in noi, iar chipul pe care o data nu puteam decat sa-l adorm, acum ne aduce in pragul exasperarii.

Si atunci, dragostea moare. Moare impreuna cu ranile provocate reciproc, cu graba de a il descoperi pe celalalt dintr-o suflare, de a-l devora fara a mai pastra nicio bucatica pentru mai tarziu. Dispare cu fiecare clipa petrecuta impovarandu-l pe omul de langa noi cu toate lucrurile ce ne incarca noua mintea si sufletul. Cu propriile umbre, lipsuri, dezamagiri si cu trecutul pe care il purtam in spate. Moare atunci cand dormind dezbracat si simtindu-i pielea lipita de a ta, realizand ca nu mai exista niciun zid de trecut, mintea noastra decide constient, sau nu, ca nu trebuie sa mai depunem niciun efort. Inutilitatea lui este de netagaduit si atunci, ne intoarcem pe partea cealalta si imprimam termenul.

Nu stiu daca exista cale de intoarcere, daca putem resuscita , sau daca putem sa adaugam niste conservanti care sa o salveze. Un raspuns intelept ar fi probabil ca este mai usor sa previi decat sa combati, dar teoria o cunoastem prea bine. In realitate, perspectivele din care privim lucrurile sunt diferite. Cred ca nu sunt foarte multi cei dintre noi care gasesc pueterea de a se infrana atunci cand nebunia indragostelii ii cuprinde. Cei care pot astepta, pot savura pe indelete, in cantitati moderate, ci nu totul dintr-o inghititura, cu pofta si gemete de placere.  Probabil ca pentru acei putini exista termenul de valabilitate atat de rar intalnit, “o viata”. O viata in care decisia a fost luata in virtutea unei placeri poate mai putin intese, dar cu singurata mai indelungate.

Mie nu mi-a reusit. Si din nefericire, nu exista nimeni care sa poata veni sa imi ofere o sansa de a da timpul inapoi. Nu imi este ingaduit, odata ce am trait dragostea nebuna si mistuitoare sa veghez asupra focului mai mult. Sa nu ii dau voie sa arda pana la ultimul vreasc, ci sa il potolesc atunci cand arde prea puternic, sau sa il mai aprind atunci cand palpaie slab.

Advertisements

Written by sabina alexandra

January 18, 2010 at 02:21

Posted in Change my days

2 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. dragostea ar trebui sa fie ca si vinul: cu timpul sa devina tot mai tare transfomrmandu-se intr-un fel de coniac. Bineinteles ingredientele nu pt fi decat ,,naturale”.

    adrian popa

    January 18, 2010 at 07:26

  2. cred ca tu defapt nu vorbesti despre “dragoste” ci mai degraba despre “indragosteala”. zambetul de care nu te mai saturi, buzele pe care vrei sa le saruti neincetat, chiar si sufletul pe care vrei sa il absorbi vor ramane mereu acolo si vor fi la fel cum au fost. ce nu ramane la fel este modul in care tu gusti din toate aceste bunatati.

    inchipuie-ti cel mai gustos mar pe care vrei sa-l mananci din ochi. si musti din el cu pasiune o bucata cat mai mare sa iti umpli gura de toate cele minunate ale marului. asta este “indragosteala”. dar dupa ce se termina marul vei manca altul cules din acelasi pom, aceeasi duleceata, aceeasi aroma, aceeasi bunatate. bun. si vei manca inca unul pentru ca e atat de bun si tie iti place atat de mult. si un altul. dar la un moment dat se duce gustul, se duce aroma, marul isi pierde din minunatiile lui, incepi sa-i simti putin si acreala, semintele putin amare, senzatia de asprime care iti ramane pe limba … de ce? pentru ca ti s-a acrit de atatea mere. mintea omului nu poate avea aceeasi perceptie asupra mediului inconjurator la nesfarsit. asta este “dragostea”. se duce farmecul dupa consumul zilnic. dar ATENTIE asta nu inseamna ca nu mai iubesti marul. dupa o perioada de pauza iti vei aduce aminte de el si te vei infrupta cu aceeasi pasiune. vei neglija iar fara sa vrei gustul acru sau amar al semintelor.

    nu vei gasi niciodata poate solutie. este absurd sa musti doar de 2 ori din marul care iti place atat de mult si sa il lasi de frica sa nu ajungi la saturatie. este absurd si sa adaugi conservanti, risti ca gustul adevarat sa piara si locul lui sa fie luat de unul artificial lipsit de toate minunatiile date de natura.

    trebuie sa accepti efemerul pentru ca este parte din natura umana. daca ce e bun si minunat nu ar avea termen de valabilitate am ajunge sa nu mai distingem minunatia din acel ceva. tot acel bun si minunat s-ar stinge in perceptia noastra oricate lemne ai pune tu pe foc pentru ca focul nu va mai arde cu lemne. defapt ce ar fi si mai grav, focul nu va mai arde cu nimic.

    bucura-te ca indragosteala cea plina de farmec si minunatii nu tine la nesfarsit si pretuieste dragostea care ramane in urma ei. si daca nu poti suporta gandul asta atunci indragosteste-te din nou de fiecare data de un altfel de mar dintr-un alt pom atunci cand marul cel vechi ti se pare acru.
    dar … evident ca nici lucrul asta nu ti se va mai parea la fel de fiecare data. vei plange probabil cand anii se vor apropia de sfarsit, si cand nu vei mai putea simti dulceata si mireasma indiferent de cate mere si alte cele vei incerca.
    dar asta inseamna sa fii om si de asta ne-au invidiat intotdeauna ingerii si chiar zeii … pentru ca totul are un sfarsit si astfel poti pretui mai mult ce ai inainte de acel sfarsit.

    colo

    January 18, 2010 at 11:30


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: