ChangetheChange

start with yourself

“Sfarsitul timpurilor”

leave a comment »

“Compensam frica in fata unui Univers urias si gol, prin consumul compulsiv, prin a avea, a face, si cream o lume care raspunde acestui mod de a privi lucrurile. Tratam planeta asa cum ne tratam pe noi insine si pe ceilalti: ca pe ceva care trebuie supus, invins, exploatat, controlat si chiar ucis daca e nevoie, pentru satisfacerea “nevoilor”. Criza prin care trece umanitatea este o criza interioara si astfel psihologica si spirituala, dar care a generat o criza exterioara atat de grava, incat pune in pericol existenta noastra ca specie. Umanitatea aflata in criza isi distruge casa si intrebarea este daca ne vom da seama la timp.

– Ce e de facut?

– In ultimii 40 de ani ani am fost implicat in cercetari asupra constiintei si am putut constata ca suferinta vine din modul de a percepe universul. Trairea unei expansiuni a constiintei conduce frecvent la transformari profunde ale individului, la reducerea semnificativa a agresivitatii, la cresterea intelegerii, a compasiunii si a tolerantei, dar, mai ales, la cresterea capacitatii de a se bucura de viata. Cu cat bucuria de a trai creste, cu atat scade credinta ca trebuie sa ai din ce in ce mai mult, si apare o spiritualitate de natura universala bazata pe ideea ca toata creatia e un tot format prin legatura profunda cu alti oameni, cu alte specii, cu natura si cu intregul univers. Nu am nici o indoiala ca aceasta transformare este nu numai posibila, dar inerenta. Suntem condamnati sa ne intoarcem la Adevar. Intrebarea este daca se va intampla acest lucru inainte sa se strice ceva de nereparat in echilibrul vietii pe planeta.

Multi oameni se afla in punctul in care realizeaza esecul filosofiei de viata pe care au urmat-o si incep sa caute alternativa spirituala care echivaleaza cu o intoarcere acasa, dupa o lunga ratacire. Am fost invatati ca trebuie sa facem mereu ceva ca sa fim fericiti, ca trebuie sa indeplinim ceva, sa vanam ceva, sa avem ceva, un obiect, o pozitie sociala, un partener anume, deci ca fericirea este mereu in viitor si in exterior. Aceasta conceptie ne plaseaza intr-un provizorat permanent. Este o strategie mereu perdanta pentru ca niciodata nu ne aduce ce dorim. Singura solutie este intoarcerea catre interior si descoperirea satisfactiei existentiale in dimensiunea spirituala a existentei.”

“Sfarsitul timpurilor” in viziunea unor savanti – Ervin Laszlo, Stanislav Grof si Peter Russell, in dialog cu Horia Turcanu

Written by sabina alexandra

December 10, 2009 at 14:18

Posted in Change my days

“I”-Confirmation

with one comment

“Perhaps is it true that we do not really exist until there is someone there to see us existing, we cannot properly speak until there is someone there who can understand what we are saying, in essence, we are not wholly alive until we are loved.

Without love, we lose the ability to possess a proper identity, within love, there is a constant confirmation of our selves. It is no wonder that the concept of a God who can see us  has been central to many religions: to be seen is to be assured that we exist, all the better if one is dealing with a God (or partner) who loves us. Surrounded by people who precisely do not remember who we are, people to whom we often relate our stories and yet who will repeatedly forget how many times we have been married, how many children we have, and whether our name is Brad or Bill, Catrina or Catherine (and we forget much the same about them), it it not comforting to be able to find refuge from dangers of invisibility in the arms of someone who has our identity firmly in mind?”

Alain de Botton, Essays in love

Written by sabina alexandra

November 26, 2009 at 12:34

Posted in Essays in love

Iubire

leave a comment »

” I am someone who is looking for love.  Real love. Ridiculous, inconvenient, consuming, can’t-live-without-each-other love. ”

As putea sa continui cu citate din filme sau carti care descriu o iubire perfecta. O iubire de poveste. Care nu poate sa existe in viata reala. Eu cred ca exista. Oricata tristete, dezamagire, tradare sau durere as acumula, de oricate ori mi-ar fi sufletul frant, nu as putea sa renunt la speranta si credinta ca exista. Nu am sa spun “iubire adevarata”, pentru ca mi se pare o expresie fara sens. Iubirea nu poate fi adevarata sau neadevarata, este pur si simplu iubire, ori nu este nimic.

Poate ca nu am iubit si nu am fost iubita niciodata, sau poate ca s-a intamplat si nu mi-am dat seama. Dar ce stiu cu certitudine este ca sunt oameni care se iubessc asa “ca in povesti”. Povestile nu au fost create doar pentru a ne determina pe noi sa visam la un univers paralel, intangibil, in care orice este posibil, dar necunoscut de catre noi, muritorii de rand. Povestile nu au fost scrise nici pentru a ne hrani cu sperante desarte. Povestile au fost scrie pentru ca oamenii le traiesc in fiecare zi. Pentru ca sunt batrani care se tin de mana si se plimba in parc, pe care dragostea i-a tinut impreuna zeci de ani, si atunci cand ii privesti, vezi cum ochii inca le stralucesc de bucurie.  Pentru ca iubirea este singurul lucru miraculos din noi si singurul care ne poate face sa mutam muntii din loc.

Iar iubirea este atunci cand fericirea ta nu este mai presus de cea a omului de langa tine, atunci cand respiri mai greu fara el in preajma ta, atunci cand totul capata intelesuri noi, atunci cand lumea ta nu este completa fara el, atunci cand timpul zboara mult prea repede si ai impresia ca iti face o nedreptate nelasandu-te sa te bucuri mai mult. Iubirea este simpla si te hraneste, nu are nevoie de artificii sau de complicatii, este fara intrebari, fara confuzii si fara ascunzisuri. Cu siguranta nu este perfecta si nu este usor de pastrat. Dar atunci cand exista, efortul este insesizabil, pentru ca devine firesc. Iubire este atunci cand nu ai putea face nici cel mai mic rau voluntar, cand nu ai putea gandi urat sau suporta sa vezi o lacrima de durere in ochii celui pe care il iubesti. Atunci cand dorinta este atat de puternica, incat ai vrea sa te contopesti in celalalt, sa-i cuprinzi toata fiinta si sa o inchizi in tine.  Iubirea nu iti da voie sa gresesti, sa ranesti in vreun fel, sa critici sau sa judeci. Ea naste doar tandrete, respect, si admiratie. Te face sa il porti pe celalalt in palma ta, sa il ocrotesti, sa ii spui in fiecare secunda cat de valoros este. Iubirea nu te orbeste, ci dimpotriva, iti deschide ochii, mintea si sufletul .

Si iubire mai este atunci cand infloresti, cand cresti si esti scaldat intr-un soare bland, care te face mai frumos in fiecare zi. Te ajuta sa scoti la iveala tot ceea ce este mai bun in tine, si niciodata nu te lasa prada dejnadejdii. Nu esti temator, nu te infranezi si nu te auto- cenzurezi. Poti dansa, canta, rade, plange, manca si urla oricat, oricum si oriunde. Poti cere si da, poti sari in bratele iubitului, il poti trezi in mijlocul noptii pentru a-i spune ca il iubesti doar de teama de a nu-i fi spus suficient. Iubirea este atunci cand adori trupul si dorinta este arzatoare, atunci cand ai alerga pana la capatul lumii ca sa-i aduci iubitei o perla din ocean. Atunci cand simti limitele, simti ca nu ai resurse si putere suficienta pentru a-ti striga iubirea.  Cand inima este pe cale de a-ti exploda, precum un balon colorat. Cand pasarile canta doar pentru tine, cand cerul este mai senin in fiecare zi, cand Universul comploteaza si cand tot ce astepti este sa fii in bratele lui. Sa fii acasa. Iubirea este prietenie, grija si duiosie.  Este ceea ce ne da viata.

“Love is passion, obsession, someone you can’t live without. Fall head over heels, find someone you can love like crazy and who will love you the same way back, forget your head and listen to your heart. Because the truth is, there’s no sense living your life without this. To make the journey and not fall deeply in love, you haven’t lived a life at all. But you have to try, because if you haven’t tried, you haven’t lived.”

 

Written by sabina alexandra

November 23, 2009 at 03:30

Posted in Changes

Exercitiu de imaginatie

leave a comment »

“Am citit zilele astea toata seria “La cumparaturi” si ma tot gandesc la tine si la Emi la Londra. O sa fiti ca Bex si Luke. Emi, un tip de afaceri frumos si obsedat de munca si succes. Poate se dovedeste ca are si o mama vitrega in New York sau in Bangladesh ca nu ar fi rau sa treceti si pe acolo . Si tu, termini finantele..ma rog in cazul tau stiinte politice, obsedata de shopping, ascunzi extrasul de cont sub saltea sau dai cu ketchup pe el, iar apoi te angajezi in functia de consilier de shopping personalizat si ai si o emisiune proprie. Si ai si bodyguard si restul. N-ar fi cool? Si o sa aveti un copil si o sa vreti sa ii puneti numele Dolce sau Manolo sau …ma rog cam atata stiu, oricum, ceva celebru. Milano poate…ca acolo da magazine. Si eu o sa fiu in locul lui Danny vecinul lor din New York…ma rog New York, Romania, sper ca nu va observa nimeni diferenta. Un designer ajuns celebru ca ti-am facut tine rochia de mireasa, si o sa fac haine d’alea la plezneala dar super cool, intre doua petreceri si sper sa nu fiu gay ca el sau…hm..NU!
Si mama poate sa-si ia o casuta pe langa Londra si sa joace bridge cu vecinii si sa aiba grija de gradina. Si noi sa o strigam mami. Sau nu:))”
by Iulia, my little sister

Written by sabina alexandra

October 1, 2009 at 22:31

Posted in Change my days

But it’s hard to stay mad, when there’s so much beauty in the world.

with 2 comments

” I had always heard your entire life flashes in front of your eyes the second before you die. First of all, that one second isn’t a second at all, it stretches forever, like an ocean of time….for me, it was lying on my back at Boy Scout Camp, watching falling stars…and yellow leaves, from the maple trees that lined our street…Or my grandmother’s hands, and the way her skin seemed like paper…and the first time I saw my cousin Tony’s brand new Firebird. And Janie…and Janie. And…Carolyn. I guess I could be really pissed off about what happened to me…but it’s hard to stay mad, when there’s so much beauty in the world. Sometimes I feel like I’m seeing it all at once, and it’s too much, my heart fills up like a balloon that’s about to burst…and then I remember to relax, and stop trying to hold on to it, and then it flows through me like rain. And I can’t feel anything but gratitude for every single moment of my stupid little life… You have no idea what I’m talking about, I’m sure. But don’t worry… You will someday. ”

Am multe citate preferate, carti sau filme de care imi amintesc uneori. Nu o data mi-am spus ca mi-ar placea ca viata sa fie ca in filme. Ironia este ca ele sunt ispirate din viata. Din “stupida si mica ” noastra viata, care de cele mai multe ori ni se pare plictisitoare, comuna, banala si lipsita de importanta. Dar este cel mai important lucru pe care il avem. Si cu toate acestea, eu uit. Uit si ma supar, uit si stau bosumflata, uit si ma incrunt, nu ma bucur, pierd timpul, sau nu multumesc.  Uit ca trebuie sa fiu senina si sa zambesc, sa infrunt cu optimism si curaj toate obstacolele, uit ca nu trebuie sa astept nimic de la cei din jur. Partea aceasta este cea mai dificila. Desi am inteles faptul ca suntem singurii in masura de a ne “procura” fericirea, inca gasesc ca este mult mai usor sa arunc aceasta responsabilitate pe umerii celor din jur . Astept ca ei sa imi ofere motive sa zambesc, sa imi acorde atentie si sa ma iubeasca. Dar nu oricum, ci asa si cat vreau eu. O cantitate care creste din ce in ce mai mult si care nu imi este suficienta niciodata. Nu pot sa ma multumesc cu putin si devin lacoma. Nu stiu inca daca excesul de atentie sau de iubire poate provoca reactii neplacuta, ca atunci cand mananci prea mult, dar daca as fi o fiinta intelepta, precum filosofii, m-as hrani doar cu apa, soare si aer.

Cea mai mare frica a mea este sa ajung batrana si sa nu fi inteles nimic din viata.  Sa fi trait ca o frunza purtata de vant in toate directiile, incapabila sa preia controlul si care la final se ofileste si moare intr-un colt.  Sa fi iubit prea putin si sa fi vrut prea mult. Mai mult nu este niciodata suficient, si de aceea in unele momente, ma opresc. Respir adanc, privesc in jurul meru si incerc sa fiu cu adevarat recunoscatoare pentru ceea ce am primit. Incerc sa alung temerile, problemele care in realitate nu exista si gandurile urate.  Este ca atunci cand ai un cosmar, te trezesti, si simti cum sufletul iti zburda de fericire ca fost doar un vis.  Sau ca atunci cand ceav bun si frumos ti se intampla si ai senzatia ca orice este posibil. Si totul este defapt o senzatie, o perceptie a lumii in care ne pierdem si care pentru fiecare dintre noi capata alte intelesuri.

Este atat de greu sa accept ca desi privim aceeasi floare, pentru mine este cel mai minunat lucru pe care l-am vazut vreodata, iar pentru tine este doar o planta lipsita de stralucire. Este atat de greu sa cer, cand astept ca ceilalti sa ghiceasca ceea ce imi doresc, este atat de greu nu compar oamenii in permanenta cu mine si sa spun “eu nu as fi facut niciodata asta”. Dar cel mai greu este sa ii vad, sa ii inteleg si sa-i iubesc fara sa filtrez totul prin sufletul meu egoist si infometat.  Si de accea uneori trisez si spun ca mi-e frica.

Written by sabina alexandra

September 24, 2009 at 23:47

Posted in Change my days

I couldn’t help but wonder: in a gravity-free world of “anything goes,” what constitutes cheating?

with one comment

Miranda, the bright one, spune la un moment dat ca nu actul de a insela in sine este ceea ce ii provaca durere, ci tradarea (“the behind my back part)”. Am scris acum ceva timp despre tradare si poate ca ar mai fi multe de spus, dar pentru a raspunde la intrebarea de mai sus, este necesara o auto evaluare. Fiecare dintre noi se ghideaza dupa anumite idei, concepte, isi impune propriile limite si este dispus sa faca sau nu compromisuri. Desi ne place sa credem ca suntem liberi si incercam sa ne indeletnicim doar cu lucrurile care ne plac, este imposibil sa realizam acest lucru in permanenta. Viata noastra constituie un lung sir de marunte compromisuri, menite in definitv sa ne distraga atentia de la partile negative si de la adevaratele tragedii.

Oamenii se tem de compromisurile in relatii, dar eu cred ca ele exista cu sau fara voia noastra, secretul constand in a nu transforma relatia insasi intr-un compromis. Revenind la libertate, noi suntem cei care acceptam pana in ce punct “inchidem ochii”. Libertatea este insa si cea care ne indeamna oare la tradare? “A insela” mi se pare o expresie puerila si usor stupida, dar suna mai putin violent decat sinonimele ei, tradarea sau minciuna. In ce consta? Pentru mine raspunsul este foarte usor: in orice lucru pe care tu il faci stiind ca mie imi displace sau ca mi-ar putea provoca suferinta si in orice gest pe care l-ai facut si simti nevoia sa mi-l ascunzi, sau nu poti sa mi-l marturisesti.

“A insela” este atunci cand intervin mastile. Cand ma mangai sau imi strangi mana si simt vinovatie in atingerea ta. Atunci cand fericirea izvorata din dragoste si bucurie simpla se transforma intr-un efort de a nu scoate la iveala faptul ca gandurile tale se indreapta in alta parte.  Tristetea provocata este la fel de mare indiferent de modalitate prin care un om tradeaza, si asta pentru ca oricat de bine devzoltata ar fi capacitatea noastra de a disimula sau de a minti, atunci cand prezenta celui de langa tine este doar fizica, lipsa nu se poate strecura neobservata.

Din pacate ma intorc intr-un loc de unde pornesc de fiecare data: alegerile pe care le facem. Totul se rezuma la ele si de cele mai multe ori regretele care urmeaza sunt consecinta faptului ca am ales intr-un anumit fel. Puteam alege diferit si atunci viata ne-ar fi purtat pe alta cararea, ne-ar fi aratat alte posibilitati, iar noi am fi putut fi mai fericiti sau mai nefericiti, in functie de acea alegerea care nu s-a materializat niciodata. Dar cum nu este intelept sa traim in trecut, ci trebuie sa fructificam cat mai mult clipa prezenta, alegerea poate sa nu fie intotdeauna cea mai potrivita, dar poate sa tina cont de cat mai multe elemente. Suntem fiinte egoiste si ne intereseaza mai mult decat orice propriul bine si fericirea proprie, dar asa cum spunea Aristotel, singuratatea este pentru un zeu ori pentru o fiinta degradata. Iar pentru a nu fi singur, trebuie sa tii cont si de binele celui de langa. Nu putem sa ne transformam in bunul samaritean, dar putem sa ne gandim la noi dintr-o alta perspectiva: nu la cata fericire imi provoaca alegerea x in momentul dat, ci la sentimentele care m-ar incerca daca cel de langa mine s-ar gandi la randu-i doar la prima varianta.

Pentru a incheia pe un ton cat mai vesel, iata ce spun si altii despre “a insela” :

“I was thrown out of college for cheating on the metaphysics exam; I looked into the soul of the boy sitting next to me” (Woody Allen)

Written by sabina alexandra

September 4, 2009 at 22:31

Posted in Sex and the change

Le toi du moi

leave a comment »

Je suis ton pile
Tu es mon face
Toi mon nombril
Et moi ta glace
Tu es l’envie et moi le geste
Toi le citron et moi le zeste
Je suis le thé, tu es la tasse
Toi la guitare et moi la basse

Je suis la pluie et tu es mes gouttes
Tu es le oui et moi le doute
T’es le bouquet je suis les fleurs
Tu es l’aorte et moi le coeur
Toi t’es l’instant moi le bonheur
Tu es le verre je suis le vin
Toi tu es l’herbe et moi le joint
Tu es le vent j’suis la rafale
Toi la raquette et moi la balle
T’es le jouet et moi l’enfant
T’es le vieillard et moi le temps
Je suis l’iris tu es la pupille
Je suis l’épice toi la papille
Toi l’eau qui vient et moi la bouche
Toi l’aube et moi le ciel qui s’couche
T’es le vicaire et moi l’ivresse
T’es le mensonge moi la paresse
T’es le guépard moi la vitesse
Tu es la main moi la caresse
Je suis l’enfer de ta pécheresse
Tu es le Ciel moi la Terre, hum
Je suis l’oreille de ta musique
Je suis le soleil de tes tropiques
Je suis le tabac de ta pipe
T’es le plaisir je suis la foudre
Tu es la gamme et moi la note
Tu es la flamme moi l’allumette
T’es la chaleur j’suis la paresse
T’es la torpeur et moi la sieste
T’es la fraîcheur et moi l’averse
Tu es les fesses je suis la chaise
Tu es bémol et moi j’suis dièse

T’es le Laurel de mon Hardy
T’es le plaisir de mon soupir
T’es la moustache de mon Trotski
T’es tous les éclats de mon rire
Tu es le chant de ma sirène
Tu es le sang et moi la veine
T’es le jamais de mon toujours
T’es mon amour t’es mon amour

Je suis ton pile
Toi mon face
Toi mon nombril
Et moi ta glace
Tu es l’envie et moi le geste
T’es le citron et moi le zeste
Je suis le thé, tu es la tasse
Toi la putain et moi la passe
Tu es la tombée moi l’épitaphe
Et toi le texte, moi le paragraphe
Tu es le lapsus et moi la gaffe
Toi l’élégance et moi la grâce
Tu es l’effet et moi la cause
Toi le divan moi la névrose
Toi l’épine moi la rose
Tu es la tristesse moi le poète
Tu es la Belle et moi la Bête
Tu es le corps et moi la tête
Tu es le corps. Hummm !
T’es le sérieux moi l’insouciance
Toi le flic moi la balance
Toi le gibier moi la potence
Toi l’ennui et moi la transe
Toi le très peu moi le beaucoup
Moi le sage et toi le fou
Tu es l’éclair et moi la poudre
Toi la paille et moi la poutre
Tu es le surmoi de mon ça
C’est toi qu’arrives des mois si ?
Tu es la mère et moi le doute
Tu es le néant et moi le tout
Tu es le chant de ma sirène
Toi tu es le sang et moi la veine
T’es le jamais de mon toujours
T’es mon amour t’es mon amour.

Written by sabina alexandra

August 17, 2009 at 22:23

Posted in Change my days